Psihoterapia este o discuţie purtată într-un anumit cadru – loc şi spațiu special amenajat în acest sens, iar între psihoterapeut și pacient, este o interacțiune verbală şi non-verbală în același timp.
Ea diferă clar de orice fel de relaţie de prietenie, de orice relaţie mentorat-profesorat, de orice confesiune religioasă etc. și presupune o relaţie de comunicare profundă bazată pe încredere reciprocă între o persoană aflată într-un moment de disconfort, de suferinţă psihică sau cu o nevoie de auto-cunoaştere şi un psihoterapeut pregătit sa ofere un ajutor specializat.
Câteva reguli despre psihoterapie:
- La psihoterapie nu ţi se prescriu medicamente; psihoterapia este diferită de consultaţia psihiatrică.
- Psihoterapia poate fi văzută ca o metodă complementară la tratamentul medicamentos în diverse afecţiuni cum ar fi: tulburări psihotice, tulburări depresive, tulburări de alimentaţie, unele dependente, etc.
- Alături de medicamente, care rezolvă anumite aspecte medicale, psihoterapia poate ajunge la cauza care a declanşat acea stare sau boală.
- Psihoterapiile sunt de mai multe feluri. Există terapii de scurtă durată – ex: Terapia cognitiv-comportamentală – sau de lungă durată – Psihoterapia Psihanalitică şi Psihanaliza. Unele sunt terapii suportive iar altele exploratorii.
Unele se centrează mai mult pe simptome şi pe rezolvarea lor imediată, iar altele, recunosc existenţa inconştientului, se bazează pe analiza sinelui şi pe relaţia şi dinamica create între terapeut şi pacient. - Nu există soluţii miraculoase în terapie, psihoterapeutul nu face minuni și este necesar să se înțeleagă că este un travaliu anevoios care cere timp.
- Durata unei terapii nu este fixă, ci depinde de fiecare pacient în parte, de particularitatea problemelor lui, de ritmul în care înțelege și lucrează cu ea fiecare persoană.
- Psihoterapia este o profesiune și nu poate fi practicată de oricine şi mai ales nu poate fi practicată în afara unui cadru profesional, în diverse locații sau condiții improprii actului terapeutic . Respectarea acestui aspect securizează persoana în cauză și-l ajută să dezvolte relația terapeutică necesară. Ceea ce se discută în cabinet este păstrat în interiorul terapiei, confidențialitatea fiind o regulă de aur a relației pacient / terapeut.
Omul trăiește sentimentul de libertate şi deschidere, simte că problemele lui pot fi analizate şi înţelese și se poate deschide abordând chiar lucruri pe care le consideră delicate, jenante.
Ce se face și ce nu în psihoterapie
Se poate refuza un client?
Psihoterapeutul are dreptul să refuze un client și este important să o facă în primele ședințe. El are dreptul să oprească terapia și în timpul desfășurării acesteia, în anumite circumstanțe:
- când consideră că este depășit de problemele cu care se confrunta pacientul
- când simte că relația terapeutică deviază cumva și este perturbată de un fel de aproprie nepermisă
Refuzul se face cu explicarea motivelor și recomandarea unui coleg în măsura să ajute persoana în cauză.
Psihoterapeutul dă sfaturi?
Psihoterapeutul are căderea să dea sfaturi și nici nu trebuie să intervină cu vreun fel de ghidaj sau să ia vreo decizie în locul pacientului. Profesionistul reformulează conținutul cules din datele oferite de pacient astfel încât să permită acestuia din urmă să formuleze singur un răspuns asumat.
Confuzia dintre psihologi şi psihiatri – Care este diferența?
În permanență oamenii fac o mare confuzie în legătură cu atribuțiile și utilitatea acestor două profesii. Multi consideră că psihologul şi psihiatrul înseamnă acelaşi lucru și NU este adevărat!
Psihiatrul este medic. Acesta termina Facultatea de Medicina, iar psihologul pe de altă parte, termină Facultatea de Psihologie și are ca ocupație studiul mintii umane. Psihiatrul fiind format ca medic este cel care poate prescrie medicamente, deci tratează prin cuvânt și cu medicamente. Psihologul tratează prin cuvânt și nu dă tratamente medicamentoase.
În timp ce medicul tratează o problema medicală (un dezechilibru neurochimic al creierului), o boală psihică, psihologul tratează orice tip de persoană – fie bolnavă fie sănătoasa și asta pentru o mai bună funcționare individuală în familie și în societate.
Pe lângă conversație, psihologul se foloseşte în intervenția terapeutică de teste specifice pentru a evalua și a diagnostica starea de sănătate psihică prezenta și poate prescrie unele sarcini de îndeplinit în afara cabinetului.
Când şi de ce este nevoie de un consult psihiatric?
Atunci când există probleme psihice ce țin de starea fizică a creierului, de neurochimia creierului şi nu poate fi tratată doar cu ajutorul psihoterapiei.
Relația terapeutică
Ca să aiba succes , orice terapie are nevoie ca la bază să existe o autentică relaţie terapeutică. Nici o tehnică terapeutică nu funcționează în afara existentei unei astfel de relaţii care se pare că influențează în măsura de 30% rezultatele unei terapii.
Unii teoreticieni au definit calitatea alianței drept „variabila integrativă – chintesenta” a unei terapii (Wolfe și Goldfried, 1988 ), iar calitatea alianței client-terapeut este consistentă predictor al rezultatelor clinice pozitive, indiferent de varietatea abordărilor psihoterapeutice.
e este alianța terapeutică?
Este încrederea acordată terapeutului care sprijină un travaliu eficient. Adina, chiar și atunci când pacientul este supărat sau dezamăgit de terapeut, poate crede că vor continua să lucreze productiv.
Acest tip de încredere necesită timp pentru a se dezvolta. De unde știi dacă tu și terapeutul tău aveți o bună alianța terapeutică?
Te poți intreba:
- mă simt confortabil vorbind cu terapeutul meu?
- pot să vorbesc liber în sesiuni?
- mă simt ușurat după ce am fost acolo?
- vreau să mă întorc?
Nu trebuie să simți că terapeutul are toate răspunsurile, dar ar trebui să ai sentimentul că te înțelege și este de partea ta. Cum poate un terapeut sa înțeleagă problemele cuiva când este începutul tratamentului, când tocmai s-au intalnit?
Un terapeut bun ar trebui să poată înțelege ceva – chiar și de la început. Este posibil ca să nu înțeleagă pe deplin dificultățile, dar ar trebui să înțeleagă problema și implicațiile acesteia și ar trebui să poată să comunice acea înțelegere.